Teoretic, PD-L este partidul reformei. Teoretic. Sau mai bine spus partial. Partidul lui Boc a promovat intr-adevar o serie de reforme importante. Dar a uitat pana acum sa se atinga de o multime din cele care l-ar indeparta de cascaval. A uitat sau nu a avut vointa.
Vorbim aici de unele dintre legile care ar dovedi ca reformismul portocaliu la fata intra intr-adevar la radacina tuturor relelor din societatea romaneasca.
Cat de multa schimbare?
PD-L a fost reformist in privinta modificarii Constitutiei. Din nevoi electorale, dar a fost. A fost si in privinta Legii Pensiilor, a fost si cand a venit vorba de reducerea cheltuielilor statului sau de Legea Educatiei. Si in multe alte dati.
Cand a venit insa vorba de alte lucruri, PD-L nu a mai fost asa de reformist. De exemplu, in cazul deconcentratelor. Pe care le-a depolitizat mai mult de fatada cand a trebuit sa intram in Uniunea Europeana. Si le-a politizat la loc in 2009, intr-o intelegere cu PSD. Asta pentru ca nu vor defel sa dea din mana deconcentratele.
La fel ca si in celelalte partide, si in PD-L exista sefi sau sefuleti. Care au fiecare nevoie sa-si plaseze in pozitii caldute vreo ruda, vreun prieten ori vreun om fidel din partid. Principiul e "meritocratie da, dar nu cand e vorba de oamenii nostri". Si de concentrarea puterii in mainile lor.
Asa se naste o armata de politruci care populeaza mai mult degeaba institutiile de stat. Unii chiar le paraziteaza, cu singura calitate ca au carnet de partid.
Sa luam un alt exemplu. Regulile licitatiilor. Pentru achizitii publice sau pentru contractele banoase de stat. PD-L le-ar putea schimba foarte usor, astfel incat sa le faca mai transparente si mai usor de masluit. Bineinteles, asta ar insemna ca milioanele de euro nu ar mai ajunge la cine ar trebui. Si ar mai insemna ca, brusc, parti
