Aproape două decenii de confuzie, de politicianism, de competiţie viciată şi inegală ne-au adus la populismul gălăgios de azi.

Într-o dimineaţă caldă şi plăcută de septembrie, pe străzile Bucureştiului se striga: „Jos Roman!", „Jos Guvernul!" Cu o seară înainte, nişte indivizi cu lămpaşe la casca de protecţie îmbrăcaţi în pufoaice spărseseră uşa de la intrarea Parlamentului, în Dealul Mitropoliei. Sub ochii îngăduitori ai SPP-iştilor, căutau locul din care se trăgeau toate relele vieţii lor amărâte.

O namilă de om a apucat-o de revere pe micuţa deputată liberală Daniela Crăsnaru, ridicând-o pentru câteva clipe de la pământ: „Unde-i, cucoană, Camera aia unde fac deputaţii prostii?" Camera era chiar alături. Alţii pătrunseseră deja în sală, întâmpinaţi de poetul Ioan Alexandru - Dumnezeu să-l ierte! - cu o cruce într-o mână şi o icoană în alta. Le smulsese de pe peretele sălii, în spatele prezidiului, unde la şedinţele comune, cu spatele la icoane, şedea mumificat cominternistul Alexandru Bârlădeanu, iar la şedinţele ordinare, activistul Dan Marţian de la tineret rezerve. Poetul le recita versuri creştine tovarăşilor cu lămpaşe. (Între timp, câţiva colegi deputaţi PUNR se dădeau drept civili curioşi căţăraţi în copacii din jurul clădirii.)

În sală, singurul care i-a potolit pe derbedeii înarmaţi cu bâte şi toporişti a fost Ion Raţiu, cu silueta lui de bătrânel fragil, cu mâinile ridicate deasupra capului, strigând piţigăiat şi cu un accent ciudat vorbe despre democraţie. Nu îl respectau. Erau descumpăniţi de ciudăţenia acelei arătări. Cum au venit, aşa au plecat, după ce preşedintele Camerei le-a bâiguit ceva despre nişte negocieri. Mai târziu, pe marginea trotuarelor se cinsteau gospodăreşte din sticloanţe cu lichide incerte.

Dimineaţa, toţi liderii partidelor politice au fost invitaţi la Cotroceni pentru o „analiză a situaţiei" şi despre