- Diverse - nr. 531 / 22 Aprilie, 2010 Un targumuresean mi-a relatat recent o intamplare, o experienta de viata pe care n-a mai trait-o pana acum. Chiar si la cateva zile trecute de la cele intamplate, inca era bulversat si nu foarte coerent in relatari. In esenta, in ziua de 17 aprilie, s-a urcat in autobuzul de pe linia 43. Era aglomerat, asa ca a calatorit pe toata distanta in picioare. La un moment dat a observat ca din grupul de calatori care s-a urcat, doi barbati si o femeie, toti tineri, erau in coloana formata, dar nu incercau sa se depaseasca, cu toate ca ii presau din spate pe calatori. Cel din fata, in imbranceala oarecum explicabila, si-a strecurat mana in haina individului din fata, i-a scos portofelul, i l-a strecurat celui din spatele sau, care, la randul sau, celui de-al treilea. Furturile s-au repetat sub privirile sale la trei persoane, una fiind o femeie care a ramas fara portofelul din geanta. Povestea in continuare ca a fost tentat sa fotografieze scenele derulate sub privirile sale, dar i-a lipsit curajul, avand in vedere posibilele repercusiuni. A remarcat totusi ca si taxatoarea din autobuz a observat furtul. Cu toate acestea, fiecare a asistat pasibil la scene, ce-i drept, cu mai multe emotii. Dar, continua targumureseanul, la 19 aprilie, a retrait experienta in alt autobuz, cand a fost din nou martor ocular la furturi de portofele, din cate am inteles, cu aceiasi "operatori financiari". In timpul relatarii sale era vizibil afectat, dar multumit ca a vazut pe viu ceea ce se vede uneori doar prin filme artistice. Poate ca ar framanta involuntar pe oricine o intrebare pe care am si pus-o: "Ai vazut tot ce s-a intamplat, i-ai identificat pe «operatori», ai identificat si victimele, dar ce ai facut?". Evident, n-a facut nimic in afara de a-si pazi mai bine geanta si sa coboare prudent in statia de destinatie. Avea si o scuza, cum ca, daca l-ar