Psihologii, la fel ca alte categorii profesionale, au pildele și fabulele lor. De dimineață, pe forumul intern, am primit una dintre acestea, intitulată ”Dacă te naști găină nu poți ajunge vultur”. Pentru că e excepțională și nu are aplicabilitate doar în domeniul psihologiei, am hotărât să o dau mai departe. E despre limite și depășirea lor, despre limitele care nu pot fi depășite și despre escrocherie pe banii și visurile altora. Eu zic că merită citită și, apoi, de meditat asupra ei. Dacă te naști găină nu poți ajunge vultur
Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur abia iesit din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina.
Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva
zeci de centimetri.
Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nici o clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o gaina.
Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile robuste… Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in
afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat in zbor spre infinit, intr-adevar liber.
Si acum, efectul pe care intamplarea aceasta l-a avut asupra celorlalti locuitori ai curtii…
Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a l
