Azi e Ziua Pamantului. Si, ca de obicei, trebuie sa am dileme existentiale. Unde e copilul care se uita (si inregistra pe zeci de casete) toate episoadele din Planetari? Nu reciclez, sting lumina dupa mine, dar nu neaparat de dragul naturii, ci al facturii la curent, pun gunoaiele laolalta si ignor containerele speciale de langa bloc, nu merg cu bicicleta, consum, consum, consum si nu-mi pasa. Luciana, nu ma bate!
Oscilez intre a vedea in incalzirea globala si toate (asa-zisele) probleme ale Planetei ceva legat de teoriile conspirationiste sau poate ceva real, dar pe care oricum nu-l putem schimba. Asta in zilele proaste. In zilele bune, ma gandesc ca “By our powers combined” inca mai are valoare. Si ca poate ar trebui sa-mi amintesc de optimismul (meu?) din anii ‘90, cand lumea parea ca poate sa fie mai buna. Acum pare doar ca poate sa fie mai grasa. Si, din pacate, nu pe principiul grasa si frumoasa.
Avem nevoie de-un Captain Planet!
Pe vremea cand eram fan Planetari si se nastea un pui de ecologist in mine, eram si (mare) fan Michael Jackson. Orice s-ar zice despre viata lui, mesajele melodiilor pe care le-a creat ar trebui ascultate mai des.
Bine, bine, mi-a mai revenit optimismul in obraji. Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Azi e Ziua Pamantului. Si, ca de obicei, trebuie sa am dileme existentiale. Unde e copilul care se uita (si inregistra pe zeci de casete) toate episoadele din Planetari? Nu reciclez, sting lumina dupa mine, dar nu neaparat de dragul naturii, ci al facturii la curent, pun gunoaiele laolalta si ignor containerele speciale de langa bloc, nu merg cu bicicleta, consum, consum, consum si nu-mi pasa. Luciana, nu ma bate!
Oscilez intre a vedea in incalzirea globala si toate (asa-zisele) probleme ale Planetei ceva legat de teoriile conspirationiste sau poate ceva real, dar pe care oricum nu-l putem s
