Daca admitem ca nu e momentul unei inclestari de forte pe teme de revizuirea Legii fundamentale pe motiv ca tara are hibe mai mari, din categoria criza - locuri de munca - frigidere, plus lehamite - pesimism - boala de nervi, sa mai convenim ceva: mereu se va gasi ceva care sa impiedice reforma constitutionala deoarece e mai stringent, mai gravid si mai cracanat peste tara.
In ritmul paralitic in care ne ducem inainte, si cu dorinta civica proprie unei canapele de-a schimba lucrurile, ne vom prabusi inauntru si niciodata nu vom trece cu vederea nimic din ce ne framanta. Dupa ce vom constata ca sectiile de chirurgie nu mai au adrenalina, vom observa ca bebelusii nu mai primesc vaccin anti-TBC, apoi ca o asistenta la 30 de paturi o face pe surata din Ghana sa-i surada superior.
Luna viitoare ca dascalii au inceput sa miroasa a haine second-hand deoarece nu mai au bani de balsam de rufe, ca somerii se vor calca in picioare pentru un loc de bucatar in Italia, ca bancile arunca in strada nefericitii ramasi fara loc de munca, prin urmare si fara obiceiul de-a trece o data pe luna pe la ghiseu.
Mereu, nenorocirea ne va urmari ca raia, pana cand parazitoza se va transforma in mod de viata. Iar cand ne va trece pe langa ureche o zi cu soare vom incerca sa starnim un vulcan, incapabili sa respiram in lipsa unei probleme.
Revizuirea Constitutiei trebuie sa se petreaca nu numai pentru a o alinia la vointa exprimata la referendum. Ci pentru a trasa inca o data, de aceasta data fara echivoc, coordonatele functionarii institutiilor statului. Prea multa putere la Cotroceni legitimeaza puteri izvorate din toane de dictator? O fi. E un demers demagogic, care nu urmareste intarirea mecanismelor statului? Posibil. Cu prerogative mai aspre sau mai duioase, Traian Basescu si succesorii lui nu-si vor putea depasi conditia de oameni supusi ten