Se ia o petrecere, o nuntă sau orice adunătură cu salam, cola de 2 litri pe masă sau flori în piept. Orice început al unei astfel de acţiuni reprezintă o probă de rezistenţă sau mai degrabă un concurs care premiază cel mai plictisitor moment al anului. Participanţii se tatonează, îşi urmăresc gesturile, ceasurile, cheile de la maşină, se uită cu coada ochiului la cîte o gambă de soţia altuia, mai discută despre cît de greu e să trăieşti în ţara asta de rahat, despre prostie, despre cît de greu se mai fac banii uşori, despre cît de haios a fost weekend-ul la mare cînd au făcut cursa aia cu 4x4 pe plajă de i-a dat şi la ştiri, despre fotbal neapărat. O masă dezbinată, la fel ca în fiecare zi. Pînă la primele efecte ale alcoolului, atmosfera e mai apăsătoare decît la un concert de colinde. O parte dintre invitaţi contemplă dezolaţi perspectiva unei noi seri ratate.
Totuşi, timpul trece, iar prin faţa lor se perindă tot felul de farfurii şi pahare. Dansul nu e o opţiune potrivită, dacă nu există „melodii“ cunoscute. Poate cînta oricine, ritmul poate fi dansabil oriunde în lume; oricît ar fi de potrivită muzica, dacă nu vine aia pe care o ştiu ei, încep imediat plîngerile. DJ-ul dă din umeri, organizatorii încep foiala. Trebuie făcut ceva. Ce putem face pentru a salva o seară de la dezastru? În acel moment, la o oră la care alcoolul începe să-şi facă simţită prezenţa la bărbaţii cu cămaşa deschisă şi la femeile descălţate, la un semn, pe durata a mai puţin de cinci secunde, începe foiala, iar ringul de dans se umple pînă la refuz.
Ce a provocat acest şoc, ce forţă providenţială a schimbat starea de spirit a atîtor umanoizi blazaţi? Este formula magică, alchimia troglodiţilor, sunetele care au transformat un şeptel într-o echipă sincronizată. Este una dintre acele „melodii“, continuatoare a surogatelor latine cu succes de hypermarket, care de ani de zile m
