Festivalul de film de la Cannes, 1982. Regizorul german Wim Wenders are ideea să cheme, pe rînd, mai mulţi regizori de film într-o cameră de hotel şi să-i pună să vorbească despre ce cred în legătură cu viitorul cinematografiei, dacă s-a pierdut limbajul cinematografic, dacă filmul e o artă care moare etc. Cadrul este fix, cu un fotoliu de hotel în contre-jour, cu fereastra în spate, cu o masă în apropiere pe care este pus un magnetofon şi cu un televizor pornit. Fiecare regizor este lăsat singur în faţa camerei de luat vederi, să răspundă la întrebările scrise de Wenders pe o foaie. Regizorii sînt Steven Spielberg, Jean-Luc Godard, Rainer Werner Fassbinder, Werner Herzog, Michelangelo Antonioni şi alţi cîţiva, mai puţin celebri. Este vorba de documentarul Camera 666/Chambre 666 (pe care l-am putut vedea sîmbăta trecută la TVR Cultural). „Numărul fiarei“ din titlu ne spune că se vorbeşte despre Apocalipsă, despre Apocalipsa cinematografiei – sau cel puţin asta e intenţia lui Wim Wenders, aşa cum transpare din întrebările lui. Regizorii intervievaţi nu sînt însă aşa de catastrofici: unii nu văd nici un pericol în televiziune şi spun că fac ei înşişi producţii TV, alţii consideră că videocasetele sînt chiar un lucru bun, un suport pe care culorile nu se mai degradează ca pe peliculă (Antonioni).
DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Actorul şi televiziunea Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furiş
Dintre toţi regizorii care au vorbit în faţa camerei lui Wenders, cel mai mult mi-a plăcut Jean-Luc Godard. Mi-a plăcut atît de mult, încît i-am transcris discursul. Cum Godard vorbeşte foarte mult şi despre televiziune, m-am gîndit că n-ar fi rău să împărtăşesc spusele lui, în cadrul acestei rubrici:
„Mai întîi a fost naşterea tehnică a televiziunii, la care oamenii de film nu au vrut să se implice. S-au implicat cei care se ocupau d
