I se spune "nasul". Nu nu este Radu Moraru sau Mircea Sandu. Acesta este supranumele controlorului din tren. S-a deschis de curand sezonul de disponibilizari record la CFR.
Cateodata, oamenii se mai intreaba ganditori: "de ce i-o da domne' p-astia afara, ca doar trenurile sunt mai mereu pline?". Da, sunt pline vagoanele trenurilor, dar pusculita cu incasari a CFR este goala. De ce este goala? Pai, aici, intervine in ecuatie nasu'.
O tipologie aparte a functionarului bugetar, controlorul de tren, si-a capatat de-a lungul timpului un renume si o faima de Robin Hood. El este omul in care au incredere toti oamenii nevoiasi, saraci sau navetisti. Formele de transport s-au diversificat de-a lungul timpului, de la microbuze, autocare pana la trasportul aerian din ce in ce mai accesibil in ultima vreme. Dependenta de tren nu mai e aceeasi ca in trecutul destul de apropiat.
Buzunarul nasului este insa dependent de clientii care stiu ca pe calea ferata iesi mult mai ieftin decat cu avionu' sau cu maxi.
Pe peronul garii, in asteptarea trenului, ii observi pe acesti oameni care ar trebui sa garanteze stabilitatea financiara a CFR Calatori. Din postura de navetist ai ocazia sa-i observi si sa le studiezi atitudinile zi de zi. De la tipul de controlor cu mustata stufoasa gen soldat din armata lui Stalin pana la tipul cu spatele drept avand o camasa parca de ofiter SS, toti au invatat ca nimeni nu moare pe gratis.
Si decat sa mori pe gratis mai bine incerci sa-ti alimentezi buzunarul indiferent de riscuri. Dar ce riscuri sunt acestea din moment ce nasu' nu poarta nici un ecuson de identificare, iar daca cineva incearca sa-l legitimize incepe scandalul.
Nasu' devine brusc irascibil, adopta o atitudine de parca ar fi trenul cumparat de taica-su si lasat lui drept mostenire, iar apoi incepe sa te ameninte cu o pos
