Un punct pe harta lumii râvnit de mulţi. Cipru, e un loc în care grecii, romanii, otomanii, şi mai recent, britanicii şi turcii şi-au lăsat amprenta.
Un pic de humus, un pic de tahina, nişte ţaţiki, o salăţică de roşii, ceva chiftele, câţiva melci fripţi, nişte măsline, o frigăruie de pui, un piept la grătar, nişte costiţă, ceva ceafă de porc, câţiva calamari pane cu cartofi prăjiţi, nişte cârnaţi cu orez, jumări, o salată de cartofi, un pic de brânză pe grătar şi vreo cinci sosuri. Desigur, nu poate să lipsească un peşte şi, la final, un mic desert din fructe confiate. Totul stropit cu ulei de măsline. Şi, desigur, cu vin. Nu, lista pe care tocmai aţi citit-o nu e meniul pentru o nuntă. E doar o banală cină într-un restaurant cipriot. E „mizilicul" sau „meze" pe care îl servesc, de obicei, localnicii. Se aseamănă într-un fel cu ceea ce francezii ar putea numi „Hors d'oeuvres". Numai că aperitivul lor poate ajunge până la 30 de feluri diferite: zeci de farfuriuţe cu feluri şi sosuri diferite. Aşa că nu mai aşteaptă nimeni şi felul principal.
Desigur, acest principiu „un pic din toate" nu face bine la siluetă. Dar sunteţi în vacanţă, nu? Aşa că măcar atunci puteţi să luaţi o pauză. Iar repetarea deasă a „mezelor" nu face bine nici la portofel. Nu e foarte scump, dar nici foarte ieftin: 15-25 euro. De persoană.
Dar nici Cipru nu este o destinaţie foarte ieftină. Nici prea scumpă. Este, în schimb, un loc în care amatorii de peşte şi fructe de mare se vor simţi ca în Paradis. (Încercaţi restaurantele pescăreşti: un pic de calamar, un pic de caracatiţă, un pic de sepie, o dorada... ş.a.m.d). E un loc în care amatorii de zile însorite pot să stea zile întregi pe plajă. E un loc în care excursiile la mănăstiri şi biserici sunt aproape obligatorii. De pildă, în Larnaca, e o biserică închinată Sfântului Lazăr. Conform tradiţiei răsăritene, după ce Lazăr a
