Preşedintele Traian Băsescu a vorbit despre necesitatea trecerii de la Parlamentul cu două Camere la cel unicameral încă din 2005, după ce PSD lansase deja o campanie în favoarea acestei idei. Senatorul social-democrat Titus Corlăţean îl lău­­da atunci pe Traian Bă­sescu pentru „momentul de iluminare" care l-a determinat să „susţină iniţiativa PSD pentru reforma sistemului politic ro­­­mânesc". Între timp însă, şi Titus Corlăţean, şi ceilalţi lideri ai PSD au ajuns la concluzia lui Ion Iliescu, pentru care mo­nocameralismul ar defini statele totalitare. Consecvenţa în politica autohtonă este conec­tată direct cu interesele de mo­­­ment, nu şi cu cele pe termen lung.

Poate că nici Traian Băsescu nu era convins în 2005 de efi­cien­ţa unicameralismului pentru democraţia românească, dar între timp a dezvoltat un conflict direct cu Parlamentul, fiindcă acum trei ani, pe 19 aprilie, senatorii şi deputaţii l-au suspendat cu o majoritate covârşitoare de voturi. Din 19 aprilie 2007 încoace, Traian Băsescu a reuşit, fără mare greutate, să convingă opinia publică de lenea Parlamentului, de relele intenţii ale parla­men­ta­rilor şi, în general, de oboseala cronică a acestei instituţii, care îşi exercită rar şi greu atribuţiile de legiferare.

Traian Băsescu i-a convins cu uşurinţă pe români că Par­la­men­tul este în expansiune anarhică atunci când vine vor­ba să-i apere pe corupţi sau să re­ducă atri­bu­ţiile DNA şi că, de fapt, consumă prea multe re­surse, iar raportul calitate-preţ nu rentează. Regimurile democratice costă, într-adevăr, mult mai mult decât cele autocratice sau totalitare şi preşedintele ştie de la specialiştii care au redactat Raportul prezidenţial privind analiza regimului politic şi constituţional din România că n-ar trebui să domine calculul economic în această ecuaţie în care se pune problema desfiinţării Senatului.

Din Raport Traian Băs