Astăzi este grevă generală în învăţământ. Mii de cadre didactice din întreaga ţară au decis să sisteze desfăşurarea orelor. Au ales această zi pentru că au dorit ca greva să fie şi o modalitate de boicotare a probei de evaluare a competenţelor digitale de la bacalaureat.
Iar lucrurile nu se vor opri aici, sindicatele din educaţie avertizând că ar putea ajunge până la boicotarea tuturor examenelor din vară, ba chiar până la îngheţarea anului şcolar. Au recurs la aceste măsuri drastice din două motive: salarizarea, complet inadecvată statutului pe care îl presupune în societate meseria de dascăl şi noua Lege a Educaţiei, pe care ei o consideră "incalificabilă", "catastrofă".
Despre salarizare am mai scris, îmi menţin părerea: e dreptul lor să ceară respectarea unei legi şi venituri onorabile. Iar Guvernul, dacă ar dori, ar putea găsi modalităţi de calcul care să reflecte calitatea şi importanţa muncii depuse. Însă Guvernul (şi nu mă refer strict la actualul Guvern) nu vrea, e clar, altfel de atâta vreme ar fi rezolvat deja această problemă spinoasă care an de an creează atât disconfort întregii societăţi, la urma urmei, nu doar profesorilor, elevilor şi părinţilor. Şi nu vrea din mai multe motive, dar cel mai important, din punctul meu de vedere, rămâne acela că tagma cadrelor didactice este o excelentă masă de manevră electorală. Vrea acum Guvernul, dar e criză? Într-o ţară normală, acesta ar fi un argument puternic, însă după ce am văzut în ultima vreme, daţi-mi voie să nu mai cred! Aş putea gândi aşa: dacă sunt bani pentru toate prostiile pe care le debitează unii miniştri, dacă sunt bani pentru megasalariile acoliţilor puterii şi pentru proiecte aberante, ar trebui să fie bani şi pentru liniştea copiilor noştri. Necazul e că bani nu sunt, iar puţinii care există sunt atât de prost gestionaţi... Iar acesta chiar e un argument care le ridică mi
