Obiceiul de a-şi lăsa pârloagă terenurile vine din incertitudinea privind drepturile de proprietate, dar şi din comoditate şi lipsa de intervenţie a autorităților statului. Oficialii Ministerului Agriculturii încă nu au găsit o metodă de impulsionare pentru cei care nu-şi lucrează pământurile, iar fermierii dau vina pe indiferenţa statului.
România importă tot mai multe produse agricole tradiţionale, de la porumb, grâu şi cartofi până la carne de porc şi de vită, roşii, praz, mere sau gutui. În acelaşi timp, mai mult de un sfert din terenurile cultivabile de pe teritoriul ţării sunt lăsate nelucrate, iar dacă s-ar folosi întregul potenţial agricol am putea hrăni 80 de milioane de oameni anual, după cum estimează federaţiile patronale şi sindicale din domeniul agro-alimentar.
Citiţi şi:
Italia este primul investitor străin în terenuri agricole din România
România îşi scrie biletul de adio
FOTO Dinescu, din nou moşier
Cum este posibil acest paradox, de ce nu-şi lucrează românii (desigur, nu toţi) pământurile? Fiecare are răspunsurile sale: autorităţile dau vina pe regimul incert al proprietăţii asupra terenurilor, în timp ce reprezentanţii mediului privat dau vina pe... autorităţi. Cert este că până în prezent nu s-a conturat o strategie prin care proprietarii de terenuri să fie încurajaţi să şi le lucreze, iar cei care nu şi le lucrează să fie sancţionaţi.
Unde nu e asociere, nimic nu e
Secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Adrian Rădulescu, declară, pentru „Adevărul", că pârloagele apar cel mai adesea acolo unde oamenii nu se asociază pentru a lucra pământurile. „Mulţi proprietari au vârste înaintate, nu mai pot să lucreze ca în tinereţe, şi foarte puţini se asociază în vederea exploatării calificate a terenurilor. Alţii au cumpărat aceste terenuri doar în vederea unor tranzacţii imobiliare ulterioare.
De a
