● Terribly Happy, regia Henrik Ruben Genz; scenariul Gry Dunja Jensen şi Mr. Genz, după romanul lui Erling Jepsen.
În filmul botezat, cu o încăpăţînare de neînţeles, Terribly Happy, nimeni nu e, de fapt, fericit. Cînd spun „nimeni“ mă refer la mulţimea personajelor de pe ecran. Situaţia se schimbă dramatic dacă privim în sală: practic toţi spectatorii încheie vizionarea cu ochii înecaţi în lacrimi de teribilă fericire. Cu o precizare: teribil, în această particulară asociere, ar putea fi înlocuit cu macabru. Filmul danezului Henrik Ruben Genz este o comedie neagră. Multiplu premiat în Danemarca – a cîştigat 7 Robert Awards („Oscar“-ul danez) – filmul a fost foarte bine primit de criticii de film din Statele Unite. Tomatometrul celor de la Rotten Tomatoes (e-publicaţie în care cronicile unui film sînt integrate într-un indicator cantitativ unic) acordă Terribly Happy 91%. Adică din 33 de cronici, 30 au fost favorabile. Pentru a vă oferi un reper, Avatar a încasat de la Tomatometru o valoare de 82%. Am trecut, în viteză, prin cîteva dintre cronicile publicate în presa americană. Cum numele danezului este absolut necunoscut peste Ocean, criticii fac efortul să-şi ajute cititorii, plasînd filmul într-o constelaţie în care star-urile de referinţă sînt fraţii Coen, Lars von Trier, David Lynch, Alfred Hitchcook. Impresionant, nu?
Ei bine, pentru noi, românii, e mult mai simplu: pînă să ne ridicăm ochii la cine-balizele menţionate de diverşii critici americani, noi avem avantajul că am văzut Poliţist, adjectiv. Cel mai apropiat reper pentru Ruben Gentz este – OK, deocamdată într-o ţară din sud-estul Europei – Corneliu Porumboiu. Apropierea nu este deloc descalificantă pentru nici unul dintre cei doi cineaşti, chiar dacă Porumboiu îl „bate“ la premii pe danez. Evident că întîlnirea celor două nume este efectul unei coincidenţe teribil de fericite: amb
