● Andreï Makine, Viaţa unui bărbat necunoscut, traducere din limba franceză de Vlad Stroescu, Colecţia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2010.
Makine rămîne cum îl ştiţi. O ţine pe-a lui şi bine face. Cînd vine vorba de o ea, un el şi o izbă pierdută în peisajul mamei Rusii – te-a topit. Cînd e vorba şi de alte lucruri – că doar lumea-i largă şi plină de fenomene – are grijă să umble tot cu trăiri, nerefuzînd nici fiorul romanţios, nici pe cel cutremurător, al dramelor extreme ascunse sub Istoria mare. Pe de altă parte, fraza lui ambidextră reuşeşte – la fel ca la Julian Barnes sau Kundera, alţi „francezi“ subţiri – să ţină mereu şi un deget la tîmplă, aşa încît fiorul să te scuture şi pe gîndite.
DE ACELASI AUTOR Punctul Omega Toţi oamenii sînt mincinoşi Lumînările ard pînă la capăt Vacile lui Stalin
Frumos e că acum story-ul sare de unde nu te aştepţi: iniţial, potolit, dintr-o mansardă pariziană unde un scriitor (rus, 50 de ani, 20 de ani de exil francez, marginal ca notorietate) rememorează, cu tristeţi experte, destrămarea relaţiei lui cu o jună aspirantă; ulterior, cu un zvîcnet de atlet supradopat, dintr-o odaie petersburgheză unde un bătrîn (intrat cu totul accidental în cadru) preia rolul de protagonist, istorisindu-i scriitorului viaţa lui de anonim chinuit (blocada Leningradului, iubire, izbă, gulag, azil psihiatric, muţenie, „enormitatea absurdului“, „circul negru“) – o biografie (grea, strivitoare) din „funesta paranteză sovietică“, din deceniile care (uriaşă vorbă!) „au despărţit-o pe Rusia de destinul său“. Aici e şi drama: în faptul că oamenii au avut, chiar şi atunci, o soartă.
● Andreï Makine, Viaţa unui bărbat necunoscut, traducere din limba franceză de Vlad Stroescu, Colecţia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2010.
Makine rămîne cum îl ştiţi. O ţine pe-a lui şi bine face. Cînd vine vorba de o ea, un
