Dezvoltarea Internetului reprezintă, în bună măsură, o evoluţie a societăţii consumeriste în defavoarea formelor tradiţionale de media. Deşi ziarul, televiziunea şi radioul sînt departe de a fi medii moarte, capacitatea lor de interactivitate cu utilizatorii este semnificativ mai scăzută decît ceea ce oferă Internetul. Putem interveni telefonic într-o emisiune de radio, transmite întrebări pentru un interviu, schimba canalul de pe un talk-show pe altul sau putem scrie o scrisoare editorului pentru articolul din ziarul de ieri, dar în nici unul dintre cazuri nu simţim, în vreun fel, apartenenţa la o comunitate. Ceea ce a început ca o revoluţie în informare, cu ziarul reprezentînd principala cale de conectare cu problemele zilnice ale „cetăţii“, refuză, acum şi în mod absolut ironic, să ne mai motiveze în a ne simţi cetăţeni ai statului naţional. Politicienii, la rîndul lor, se luptă cu adaptarea la noile forme de media.
La ce ne foloseşte PIB-ul Islandei
Pe Internet ne putem defini comunitatea la care dorim să aparţinem. Nu ştiu în ce măsură această stare de fapt poate reprezenta un atac la adresa calităţii noastre de cetăţeni ai unui stat naţional, dar cred că interconectivitatea pe care o oferă mediul internaut ne-a adus pe toţi mai aproape de probleme mai largi, de o complexitate globală. Mai mult, evoluţia noilor forme de media şi viteza cu care se transmite informaţia la scară macro a făcut din obişnuiţii consumatori de ştiri nişte persoane care dispun de capacitatea hiperinformării. Putem, în acest moment, să aflăm, de exemplu, PIB-ul Islandei (12,3 miliarde de euro în 2008). Probabil că nu ne-ar fi interesat niciodată această informaţie, dar ea există, undeva, pe Internet.
Ca să aflu informaţia de mai sus, am efectuat o căutare pe Google. Mai exact, în loc să fiu legat de pămînt şi de statul în care locuiesc, să-mi primesc cuminte cotidia
