Nu știam cine mai e specialist în cianură. Mai nou Elena Băsescu, care, într-o dispută în Parlamentul European, a luat partea canadienilor de la RMGC, cei cu Roșia Montana.

“Sunt de acord că la nivelul UE trebuie luate toate măsurile pentru reducerea riscurilor presupuse de utilizarea unor substante toxice şi periculoase cum ar fi cianura. Interzicerea lor nu trebuie să reprezinte însă singura soluţie, în multe alte procese industriale se folosesc substanţe toxice şi periculoase, nu numai în minierit”, a afirmat Eba.

Trecând în viteză peste eroarea de logică (faptul că folosirea unor tehnologii periculoase nu reprezintă un argument pentru folosirea și a altor tehnologii toxice și periculoase), mă voi opri asupra punctului de vedere al comisarului european pentru afaceri interne Cecilia Malmstrom. Ea a precizat că CE nu susţine interzicerea cianurilor cel puţin până în 2012, când va fi realizată o evaluare asupra impactului acestei tehnologii asupra mediului. “Trebuie să creştem rata de reciclare a produselor care conţin metale preţioase în UE pentru a reduce dependenţa de minereul de aur cu totul”, a spus Malmstrom, insistând asupra chestiunii respectării directivelor europene în acest domeniu de către statele membre.

Așadar, la nivel european, impactul folosirii cianurii asupra mediului încă nu este evaluat. Mai sunt necesare studii. Care vor fi finalizate până în 2012. Adică un pic mai mult de un an și jumătate. E oare așa mult de așteptat un an și jumătate pentru a ști exact care sunt riscurile (că pe Eba, totuși, n-o consider un expert în domeniu) folosirii cianurilor?

Mai mult, dacă dependența de aur va fi redusă, poate nu chiar cu totul, cum speră Malmstrom, dar măcar în parte, câte din actualele calcule economice, vor mai sta în vigoare? Încă un motiv pentru a întreba e mult să așteptăm un an și jumătate pentru a avea răspunsuri mult m