Noile cercetări readuc în discuţie controversele din jurul întrebării "cum ar trebui să reacţioneze un părinte când bebeluşul său plânge?". Un expert britanic este de părere că plânsul face rău creierului bebeluşilor, nelăsându-l să se dezvolte corespunzător. Bazându-se pe studii recente pe această temă, Dr. Penelope Leach afirmă că perioadele lungi în care un bebeluş plânge pot duce la întârzierea dezvoltării creierului şi chiar la dificultăţi de învăţare mai târziu în viaţă, relatează publicaţia Daily Mail, citată de ziare.com.
Potrivit acestuia, a lăsa copilul să plângă fără să intervii face că hormonul stresului, cortizolul, să fie produs în cantităţi din ce în ce mai mari. În cele din urmă, se ajunge la atât de mult cortizol încât creierul este afectat. "Asta nu înseamnă că un bebeluş n-ar trebui să plângă sau că părinţii ar trebui să se teamă de câte ori acesta scânceşte. Toţi bebeluşii plâng, unii mai mult decât alţii. Nu plânsul este nociv bebeluşilor, ci plânsul care nu obţine niciun răspuns", explică Dr. Penelope Leach.
Afirmaţiile medicului, publicate joi în The Independent, sunt contrazise însă de un studiu realizat în Australia, unde, după ce 225 de bebeluşi au fost atent monitorizaţi, s-a descoperit că plânsul controlat - când bebeluşii erau lăsaţi să plângă un interval destul de mare de timp - nu au avut urmări asupra dezvoltării comportamentului sau emoţiilor copiilor. Noile cercetări readuc în discuţie controversele din jurul întrebării "cum ar trebui să reacţioneze un părinte când bebeluşul său plânge?". Un expert britanic este de părere că plânsul face rău creierului bebeluşilor, nelăsându-l să se dezvolte corespunzător. Bazându-se pe studii recente pe această temă, Dr. Penelope Leach afirmă că perioadele lungi în care un bebeluş plânge pot duce la întârzierea dezvoltării creierului şi chiar la dificultăţi de învăţare mai
