Sâmbătă, 17 aprilie, în cadrul programului On n’est pas couché, un program de divertisment de la France 2, post public din Franta, hahahaiosul Jonathan Lambert a făcut mişto de români cu ceea ce a devenit faimosul „salut roumain”: o mână întinsă însoţită de „S’il vous plaît, Messieurs, Mesdames”. Gestul său ironic a fost repetat de întregul public.
Brusc, tot românul s-a inflamat cum că vaaaaaai, suntem une bataille de jeu pentru francezi, sa ne sculăm, să ne răsculăm, ba p’a lor, pe maman-ul lor de imbecilles!
Dar oare am uitat Filantropica, filmul lui Caranfil care face radiografia cerşetoriei Made in Romania, un film care ne place tuturor şi la care am râs copios? Hai, pe bune, români, recunoaşteţi: noi cam stăm cu mâna întinsă!
Mâna întinsă care nu spune o poveste
Încă de la Revoluţie, am aşteptat, primit şi jefuit ajutoarele internaţionale. 20 de ani mai târziu, ne-am îndatorat peste poate la FMI ca să plătim pensiile seniorilor români care, după ce au muncit o viaţa întreagă, sunt puşi acum, de multe ori, în situaţia de a cerşi ca să trăiască. Sau poate vă imaginaţi că vânzarea de bulendre la târgurile de vechituri e vreo formă demnă de supravieţuire!?
Dacă vine inundaţia, malul de pământ prăbuşit ori alt necaz natural, românii cerşesc ajutoare de la stat. Nu-şi fac asigurări, dar dacă vine apa, aşteaptă ca statul să le spele pereţii năclăiţi de noroi, să le învie capra şi porcul, să le proptească gardul dărmat de viitură.
Alte exemple
Toată lumea cunoaşte dragul de muncă al românului, în special al bugetarului. Iar bugetarul, în loc să se specializeze, în loc să pună mâna să-şi facă treaba cât mai bine (nu ştiu cine n-are istorii tragicomice cu bugetari) si să producă, iese în stradă, face grevă şi… da!, aţi ghicit! Cerşeşte salarii mai mari şi garantarea securităţii locului de muncă. Deşi ştie că nu prea munceşte, de f