Titlul aparţine celebrului roman epistolar al lui Pierre Choderlos de Laclos, dar ceea ce ne interesează nu sunt infamantele aventuri galante ale vicontelui de Valmont, ci soarta Greciei! Nu atît de dragul temei, ci în legătură cu România, care calcă apăsat pe urmele ei, chiar dacă la cîţiva paşi, buni, în urmă. Cît despre asemănările de profunzime ale situaţiilor, ele nu sunt chiar întîmplătoare!

Dincolo de "tehnicalităţile" financiare ale situaţiei şi ale soluţiilor puse la dispoziţie de Uniunea Europeană şi FMI, pentru a evita intrarea Greciei în "faliment de stat", poate interesează pe cineva să ştie că, din ianuarie şi pînă acum, rata dobînzii la care Guvernul elen găseşte împrumuturi disponiblie, pentru a-şi plăti datoriile scadente, s-a dublat, iar dobînda la bonduri guvernamentale, pe zece ani, a atins pragul istoric de 8,3%. În ciuda succesului cu care zilele acestea au fost plasate pe piaţă bonuri de tezaur, cu maturare la trei luni, pentru a aduna 2 miliarde de euro, lumea încă nu ştie de unde va plăti Grecia cele 8,5 miliarde scadente la mijlocul lunii mai, ca să nu mai vorbim de restul de aproape 40 de miliarde euro, care vin la plată, pînă la sfîrşitul anului. Să lăsăm însă, cum spuneam, "tehnicalităţile" deoparte, pentru a încerca să desluşim de unde i se trage Greciei situaţia aceasta, deloc de invidiat. Unul dintre cele mai interesante răspunsuri vine de la cei care insistă asupra faptului că între caracteristicile structurale ale societăţii, mentalităţile pe care le hrăneşte, pe de o parte, şi capacitatea de a absorbi şocul marilor crize, pe de altă parte, există o legătură specială şi profundă.

În cazul Greciei, analiza este făcută de publicistul german de origine elenă Andreas Schafer. Comparaţiile şi concluziile pentru cazul României, vă invit să le faceţi dumneavoastră!

Ratarea modernităţii. "O modernizare în sensul vest-europe