O bătrână cu patru clase, dintr-o localitate din Olt, compune versuri de când se ştie. Scrie despre criză, politică, legi şi natură. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu
Guvernul, politicienii şi chiar jurnaliştii se tot chinuiesc să-i dea de cap crizei economice. Misterul re ce siunii a fost dezlegat însă şi transpus în versuri de o bătrână din satul Izbiceni, judeţul Olt.
De sub viţa-de-vie care indică, asemenea unui labirint, intrarea în casa înconjurată de verdeaţă şi flori, nebunia care guvernează lumea orăşenilor se deznoadă cu vorbe simple, în şirate în versuri, presărate cu umor, sub creionul Ioanei Velica.
„Noi cu toţi am aşteptat/ Să avem un an bogat,/ Dar veni ca o surpriză/ 2009 cu criză. (...) Toată ziua se vorbeşte/ Că bugetu’ nu mai creşte/ Că n-o să avem parale/ De căldură şi mâncare./ Dar românu-i optimist/ Niciodată nu e trist/ Nu se gândeşte la rău/ Crede doar în Dumnezeu.”
„O bunică de la ţară”
Şi aceasta e doar o mică parte din opera Ioanei Velica, o femeie de 90 de ani, zisă şi „superbaba”, „doamna poetă” sau „artist popular”. Scrie poezii de ani mulţi, că le-a şi uitat numărul, şi îşi găseşte inspiraţia în tot ce o înconjoară: flori, păsări, politică, muzică, viaţa satului. „Îţi face baba o poezie pe loc. Superbaba e super!”, se laudă femeia, ieşind în întâmpinarea musafirilor în tr-un capot înflorat, cum altfel, decât recitând o poezie de prezentare:
„O bunică de la ţară/ Tocmai de la Izbiceni/ A venit iarna să vadă/ La Craiova e zăpadă./ Şi când a văzut bunica/ Că e frumos la oraş / A-nceput să-i placă lumea/ Şi n-a mai plecat acas’”.
„Am văzut că se mai fac poezii şi fără nicio rimă, dar mie astea cu rimă îmi plac mai mult”, spune bătrâna.
Viaţa Ioanei Velica se întinde pe masa de lucru: teancuri de hârtii pe care şi-a trecut toate gândurile, de fiecare dată cu rimă.
