Prin noul său lungmetraj lansat pe ecrane, Kapitalism – reţeta noastră secretă, cineastul documentarist Alexandru Solomon propune spectatorilor un nou subiect de dureroasă actualitate, la două decenii de la Revoluţie. Unii dintre magnaţii capitalişti care devin personaje/actori în film au fost ştabi comunişti, iar alţii au găsit după 1990 modalităţi de îmbogăţire la fel de originale ca economia noastră de piaţă. Şi unii, şi ceilalţi ne prezintă, explicit sau implicit, verbal sau nonverbal, voluntar sau involuntar, „kapitalismul“ românesc. Perioada aurorală a capitalismului din ţara noastră, dar şi din Republica Moldova, fusese tratată şi în filmul Apparatchiks et businessmen (2000) al cunoscutului documentarist Stan Neumann (care a colaborat cu Ada şi Alexandru Solomon), însă regizorul român merge mai departe decît predecesorul său francez în explorarea, prin mijloace cinematografice, a contrastului dintre aparenţă şi esenţă, beneficiind şi de experienţa încă unui deceniu postcomunist. Nu e prima dată cînd Alexandru Solomon ne trimite la filmele sale anterioare. Dacă în varianta sa scurtă (difuzată în decembrie 2009 pe postul cultural franco-german ARTE), începutul din Kapitalism propunea un rapel istoric la procesul înscenat din Marele jaf comunist (2004), versiunea integrală debutează precum Cold Waves: Război pe calea undelor (2007). Autorul îşi asumă din nou vocea din off a naratorului, comparîndu-se iniţial cu membrii familiei sale (atunci – tatăl, acum – fiii), dar fără a neglija, în mizanscenă, regimul trecut: în spatele celor doi copii care se joacă, un televizor vechi retransmite procesul soţilor Ceauşescu. Alegerea acestui început nu este, cred, întîmplătoare, căci Alexandru Solomon doreşte ca prin documentarele sale să lase mărturii pentru generaţiile următoare. În plus, finalul din Cold Waves anunţa subiectul din Kapitalism, marcînd continuitatea d