Salonul cărţii de la Paris, ţinut între 26 şi 31 martie, la Porte de Versailles, s-a dorit festiv şi angajat, mai ales în acest an, cînd a îmbrăcat haina festivă a celei de-a treizecea aniversări. Pentru a sărbători acest moment privilegiat, organizatorii au invitat 90 de autori francezi şi străini de renume, printre care mai mulţi laureaţi ai Premiului Nobel pentru Literatură, reuniţi în jurul temei „raconter le monde“/„a povesti lumea“. Ceiaproape două sute de mii de vizitatori au avut fericita ocazie de a seîntîlni cu personalităţi ca Paul Auster, Salman Rushdie, Umberto Eco, Imre Kertész, Doris Lessing, Amélie Nothomb, Yasmina Khadra, Jean-Claude Carrière, Eric-Emmanuel Schmitt, Jean D’Ormesson, Boris Cyrulnik, Dominique Fabre etc. Din acest punct de vedere, salonul a fost un succes, standurile şi conferinţele de presă, urmate de sesiunile de autografe şi discuţii între autori şi cititori, au fost numeroase şi foarte frecventate. Pe de altă parte, cu sprijinul Ministerului francez al Afacerilor Externe şi al Consiliului Naţional al Cărţii, au fost invitaţi peste 40 de scriitori africani cu prilejul aniversării a 50 de ani de la independenţa a 14 ţări africane. Organizatorii au rezervat, de asemenea, trei spaţii speciale, dedicate literaturii turce, cu prezenţa a aproape 20 de scriitori, şi deschiderii sezonului literar rus cu 30 de scriitori participanţi. Dincolo însă de acest inventar optimist, Salonul se închide cu un gust dulce-amar, pe care „suflul“ crizei economice care a cuprins şi domeniul editorial îl lasă peste sărbătoarea cărţii. Editorii francezi, pînă şi cei mari, îşi exprimă, cu o voce din ce în ce mai sonoră, dubii asupra utilităţii Salonului în ce priveşte producţia de carte, deşi recunosc importanţa acestei manifestări în păstrarea legăturii dintre lumea creaţiei, cea a domeniului editorial şi publicul cititor. Alţii propun schimbări legat