Diminutivele ocupa un rol privilegiat in vorbirea politicienilor. Poate cred ca sunt eleganti in limbajul folosit sau debordeaza de creativitate. De curand, Traian Basescu vorbea de "gascute", referindu-se la partidul din care s-a ridicat. A urmat "trendul" lansat de Marian Vanghelie cu " pachetelul de problemute", intr-o perioada cand primarul "care este" incepuse sa se creada calare pe institutiile statului.
In limbajul de zi cu zi, unii exagereaza cu diminutivarea cu orice pret a tuturor lucrurilor, fie ele mari, mici, gingase sau brutale. Prin mai 2009, Marian Vanghelie vorbea de "problemute". Nu e firesc sa iesi de la o intrunire in care se discuta soarta deconcentratelor si sa spui ca avem cateva "probleme". Asa gandea pesemne "primarul Goagal". Le spui "problemute", le pui intr-un "pachetel" si le livrezi oamenilor care asteapta sa vada ce solutii ai la problemele guvernarii.
Domnul Vanghelie a evoluat de la greutatea de a conjuga verbul "a fi" la crearea (sa o citam pe inca domnisoara Basescu: "editarea") sau derivarea de cuvinte, adica a pus in coada substantivului "problema" sufixul diminutival "-uta" (nu e de la uta-uta, cum s-ar gandi stimatul domn primar) si, cu ajutorul unor alternante vocalice, a "editat" ce a vrut sa spuna cat mai plastic cu putinta.
"Gascutele" presedintelui se refereau la partidul condus de domnul Boc. Nume scurt, la fel de micut cum e un diminutiv. Voia domnul Basescu, pesemne, sa arate ca tumoarea din propriul partid nu e chiar asa de mare si poate fi eliminata oricand dumnealui va ridica un deget. Iar oamenii din aceste "gascute" sunt niste mititei care oricand pot sa dispara, caci au adus "bolsevizarea" partidului.
Avem politicieni "creativi". Unii se chinuie din rasputeri. Acum vreun an il auzeam pe domnul Boureanu cum o gratula pe o colega de politichie cu apelativul la fel de di
