Traim o perioada neobisnuita, cand femeile incep sa acapareze literatura. De peste un deceniu observam ca ajung majoritare pe listele lungi si scurte de selectie pentru marile premii literare din spatiul literar anglo-saxon si francez. Cat despre Nobel, premiul literar nu are in istoria lui un deceniu similar cu 2000-2009 cu trei laureate (Elfriede Jelinek, Doris Lessing, Herta Müller), dupa decenii intregi in care au lipsit complet.
Uneori, bantuind prin maldarul de traduceri ce ne aduc romanele deceniului prezent, ma intreb daca nu ne indreptam spre un matriarhat literar... Fericit sau nefericit matriarhat? Asa ca alte intrebari se napustesc puzderie. Exista scriitori si scriitoare, poeti si poetese? Distinctia de gen mai are un rost? Ce insemna pana de curand si ce semnifica ea astazi? Valorizare? Ierarhizare? Ori pur si simplu o delimitare. Nuantata si necesara.
Fictiunea este de genul feminin. Si literatura. Si viata. Si atunci de ce sa nu scriu despre carti care au ca autori scriitoare, fie romane ori jurnale, fie biografii sau autobiografii, fie scrisori si memorii? Pretutindeni marturia lor se deosebeste de a barbatilor, de cele mai multe ori prin smerenie si umilinta. Care au tot genul feminin...
Arta secreta a iubirii
Orientul fascineaza pana astazi prin erosul transformat in arta: Kamasutra si tantra, calea daoista a iubirii, secretele gheiselor japoneze si ale disparutelor curtezane chineze numite ming ji. Romane de succes au exploatat povestile unor asemenea initieri erotice: "Ascetul dorintei" de Sudhir Kakar, "Pavilionul placerilor" de Mingmei Yip si "Memoriile unei gheise" de Arthur Golden.
"K: Arta iubirii"* de Hong Ying are insa mai multe mize. Mai intai, porneste de la intalnirea consemnata de istoriile literare: Julian Bell, poet minor din grupul Bloomsburry, nepot de sora al Virginiei Woolf, a predat engl
