S-a scris mult zilele acestea despre credinţa polonezilor şi despre unitatea lor. Fără îndoială, credinţa a jucat un rol masiv în istoria acestei ţări. Primul discurs al Papei Ioan Paul al II-lea ajuns în Polonia a început astfel: „Nu vă fie frică!" - ­reluând, desigur, primele cuvinte ale lui Iisus Hristos rostite după Inviere. Aceeaşi temă a fost îndelung dezbătută şi utilizată inclusiv la noi. S-a ajuns până la deriva numită filetism: naţiunea ar fi chiar mai presus de ­religie - chestiune condamnată la finele secolului al XIX-lea de un sinod panortodox ca erezie. „A-ţi iubi poporul este un lucru bun, însă acela care îşi vede propriul popor mai sus decât pe ceilalţi creştini este filetist", arăta un călugăr athonit. Am vizionat recent o interesantă emisiune unde un fost cadru militar român ducea aceeaşi temă pe terenul apărării şi securităţii. In mod evident economia ţării este un foarte important vector de securitate şi apărare (a nu se confunda cei doi termeni). In limbaj militar vorbind, tot astfel şi Biserica majoritară este un serios vector de apărare şi securitate. Este o evidenţă că astăzi cele de mai sus nu sunt contrazise de apartenenţa ţării la NATO şi UE, dimpotrivă. Cazul Poloniei o demonstrează din plin. Marea problemă este să nu fie confundate lucrurile. Sunt cu siguranţă ierarhi conştienţi de valoarea reală a celor de mai sus. Din păcate, alţi ierarhi - aşteptăm elucida­rea cazului de la Constanţa - aleg, fie din calcul ieftin, fie din ignoranţă, formula stalinistă: „Dai în mine, dai în tine, dai în fabrici şi uzine". Cu alte cuvinte dacă vorbeşti deschis despre cazurile de corupţie din BOR atentezi vezi-Doamne la securitatea naţională şi a credinţei ortodoxe. Pe când, se ştie bine, o ţară coruptă la toate nivelurile: juridic, politic, economic, religios - ­este o ţară vulnerabilă. Iată un ­motiv în plus ca BOR să le mulţumească ziariştilor atunci c