Emil Sebeşan a povestit programul celui mai cumplit lagăr din România. „Experimentul de la Piteşti” a fost una dintre cele mai cumplite metode de distrugere în masă a personalităţii umane, unde comuniştii „reeducau” intelectualii.
Timişoreanul Emil Sebeşan are 84 de ani, părul complet alb şi încă se ţine bine. Se confruntă cu un diabet, dar spune că nu a luat niciodată medicamente. „E un lucru ştiut, cei care au fost la Piteşti nu fac infecţii. Am o imunitate foarte bună”, îşi începe povestea Sebeşan. Acesta a fost „cazat” în „camera 4-spital”, locul unde demnitatea era desfiinţată prin metode barbare.
„Am ajuns la Piteşti în 1949, după ce suferisem deja 37 de arestări. Pentru că nu exista încă Securitatea, mi-am permis să fac pe deşteptul şi să fiu rebel. În 1945, după război, am organizat o manifestaţie anticomunistă. Am fost arestat 45 de zile. În 1948 am vrut să deturnăm un avion, dar am fost trădaţi. Am fost condamnat 5 luni. Pe 28 martie 1949 am fost arestat pentru că făceam parte din Organizaţia Naţional-Creştină”, a declarat Emil Sebeşan.
După o săptămână de stat în lanţuri, în nişte cămări de lemn, a fost intrudus în „camera 4-spital”, condus de sadicul torţionar Eugen Ţurcanu.
„Primul pas în experimentul de dezumanizare era demascarea. Trebuia să spui că mama ta e curvă, tatăl beţiv. Apoi a urmat restul. Am mâncat fecalele mele şi ale altora. Nu aveam voie să mergem la wc.Trebuia să facem în gamela din care mâncam. Ca să primim mâncare trebuia să golim gamela”, spune Emil Sebeşan. Victimele din închisoare au fost transformate în călăi, deţinuţii ajungând să fie torturaţi chiar de prietenii lor, de colegii de suferinţă. „Bătăile erau cumplite. Dacă dădeai o palmă încet, îţi arătau ei cum se dădea. Şi aşa ne băteam ca chiorii. M-am obişnuit cu bătaia. O dată am fost bătut 8 ore încontinuu”, a mai declarat Sebeşan. După cinci ani d
