Ideea că avem de ales între absenţa statului de drept şi dictatura lui Băsescu este o diversiune menită să apere sistemul reţelelor de corupţie.

Decizia Curţii Constituţionale de desfiinţare a Agenţiei Naţionale de Integritate este actul oficial de deces al statului de drept în România, dacă admitem, desigur, că ar fi fost vreodată viabil în ultimii 20 de ani. După lovitura primită prin destructurarea reţelei Voicu, sistemul relaţiilor de corupţie a renunţat la orice aparenţe de legalitate şi normalitate de-mocratică şi a ripostat prin intermediul celei mai blindate arme de asalt pe care o are la dispoziţie - CCR -, atacând în inima statului de drept: Constituţia. Declarând neconstituţional dreptul ANI de a verifica incom-pa-tibilităţile şi conflictele de in-terese - raţiunea de a fi a Agen-ţiei - în cazul persoanelor care ocupă funcţii publice, CCR a plasat, în fapt, corupţia deasupra legii şi în afara Constituţiei. Drep-tul de a fura e, de acum, drept divin.

Motivarea dată de CCR, cum că „s-ar crea confuzie între funcţia de anchetă şi cea de judecată" şi că astfel s-ar încălca prezumţia de nevinovăţie şi accesul liber şi egal la Justiţie al mai-marilor ţării (cam acelaşi gen de motivaţie care a fost dată şi în cazul CNSAS, căruia i s-a reproşat în mod absurd că ar fi o justiţie paralelă), dovedeşte că această instituţie, care a fost creată cu scopul de a asigura supremaţia Constituţiei, a ajuns să schimbe sensul legii fundamentale după bunul plac al judecătorilor CCR (şi al Sistemului). În viziunea CCR, Constituţia României nu tolerează nici instituţii destinate identificării turnă-torilor Securităţii, nici instituţii destinate combaterii corupţiei. Ar urma, în aceeaşi logică, desfiinţarea DNA de către CCR (solicitată deja de Adrian Năstase) şi nu există nici un motiv de îndoială că CCR se va conforma. Or, o Constituţie care protejează co