Patronul spiritual al trupelor terestre şi al bisericii de pe strada Gării - fost general roman martirizat de împăratul Diocleţian - trăieşte veşnic în conştiinţa colectivă a românilor. Mii de brăileni îşi serbează astăzi ziua onomastică.

Pomenit de toate bisericile tradiţionale creştine, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (în greacă Gheorghios, „agricultor", „om al pământului") a fost martirizat pe 23 aprilie 303 d. H., pe vremea celei mai cumplite persecuţii anticreştine, generalizate în tot Imperiul Roman.

A devenit ocrotitor spiritual al mai multor ţări, regiuni şi oraşe, (inclusiv patron spiritual al Angliei), chipul său binecunoscut, care-l arată ucigând balaurul, fiind zugrăvit pe steagul de luptă al marelui voievod Ştefan cel Mare, sanctificat de Biserica Ortodoxă Română.

„În noaptea Sfântului Gheorghe înfloresc nucii"

Ca orice mare sărbătoare creştină, sărbătoarea Sfântului Gheorghe a iscat obiceiuri şi credinţe populare.

„Se spune că, în noaptea Sfântului Gheorghe, înfloresc nucii. Aşa am prins de la părinţii şi bunicii mei", ne-a spus Gheorghe Dragomir, pensionar de pe B-dul Independenţei, care a copilărit în Dobrogea.

Nu puţini sunt aceia care sunt convinşi că, în noaptea aceasta, vechile comori îngropate de barbari şi de turci îşi fac simţită prezenţa. La ţară, mai ales, bătrânii sunt convinşi că nu sunt doar legende.

„În noaptea de Sfântul Gheorghe - ştiu de la bătrâni - ies comorile din pământ. Ies la iveală sub forma unor limbi de foc. Dacă se nimereşte să fii în apropiere, poţi afla locul unde a fost ascunsă comoara îngropată de turci", ne-a spus Didina Drăghici, de 80 de ani, pensionară.

În urmă cu câţiva ani, un sătean din comuna Tichileşti i-a solicitat primarului un utilaj cu care să sape în pământ, acolo unde văzuse flăcări ieşind din pământ, în noaptea Sfântului Gheorghe. N-a fost crezut de nimen