Emil Boc e chiar un tip excelent, de buna credinta, este convins de justetea legilor menite sa revolutioneze politicile publice (pe unele le sustin fara rezerve), si faptul ca mai da uneori cu bota in balta e doar demonstratia principiului ca "numai cine nu munceste nu greseste". Uneori, insa, ma gandesc ca asa sincer si jovial cum este, e mai degraba un excelent partener de table decat un excelent premier.
Sunt necajit pentru tristetea domniei sale ca este nevoit sa pastoreasca peste romani, si nu pot decat sa-i doresc sa-si inscrie in cv ca a reusit sa scoata la liman o tara greu de guvernat cu un asa popor, poate va atrage atentia japonezilor, bucurosi sa-i cumpere expertiza.
Ma bucur ca este tot mai dezinhibat, desi constat ca odata cu starea de relaxare se petrece fenomenul care te impiedica sa te cenzurezi, si spune tot mai multe prostii, cum ar fi, de pilda, de ce nu au avioanele senile sau romanii particula de noblete in fata numelui.
Ca asta cu capacitatea slaba de atragere a fondurilor europene pusa in carca poporului e chiar o nerozie fara margini si nu vad multe deosebiri intre cugetarea sa si faza cu "salutul romanesc".
Dar poate ca a gresit deoarece nu are informatie (in materie juridica asa ceva nu exista, noroc ca nu patroneaza o casa de avocatura), si atunci, sa-l ajutam sa priceapa ca nu de inteligenta a romanilor depinde corigenta lor in materie de aspirat bani europeni.
Daca ar fi asa, ar insemna ca nota pe care ar obtine-o Primaria Clujului pentru cei circa 300 de mii de euro atrasi in mandatul lui Emil Boc (Bacaul obtinea in aceeasi perioada 200 de milioane, Timisoara 64) ar fi mititica.
Care ar fi metehnele romanilor in materie? Multe si rusinoase. In primul rand, ca n-au bani de cofinantare. O idee geniala, sau macar una menita sa ridice capacitatea administrativa a unei p
