Sustine et abstine (Îndură şi abţine-te) este o cugetare în opera lui Epictet (55 –135 d. Hr.). Probabil că aceasta este deviza studentului la medicină, dar şi a viitorului rezident. Dedicaţia pentru medicină reprezintă pentru majoritatea studenţilor din ramură un crez, o motivaţie, un ideal. Mulţi dintre ei provin din familii de doctori, care le-au impus o educaţie deosebită, o disciplină, atât prin discuţiile despre medicină, cât şi despre stilul lor de viaţă. Alţi studenţi nu au în familie modele de acest gen şi, totuşi, ei îşi îndreaptă paşii către un destin dur, călăuzit de pasiunea pentru o profesie nobilă, dar şi presărat cu momente foarte grele. Ei preiau modelul de la cei pe care i-au văzut, pe care i-au auzit povestind despre măreţia profesiei medicale. Unii chiar din copilărie se joacă de-a „doctorul“ sau „doctoriţa”. Aceşti pretendenţi merg înainte cu sufletul plin de dorinţa împlinirii în viaţă a unui set de virtuţi pe care numai medicii îl au… Însă ei vor afla că pentru a ajunge acolo trebuie „să îndure şi să se abţină“… (...)
Medicina nu se învaţă în şase ani de facultate, se învaţă continuu, cu mari eforturi, se învaţă din cărţi, monografii, tratate, aplicaţii practice... prin perseverenţă… şi mai ales de la bolnavi. Pacientul este cea mai bună carte – deschisă, plină de învăţăminte. Pacientul evidenţiază o serie de semne clinice care, adunate, ajung la noţiunea de simptom, sindrom şi „boală“. Odată diagnosticat, pentru el trebuie găsită terapia optimă, tehnicile clasice, fundamentale, tehnici moderne minim invazive cu păstrarea indemnă a ţesuturilor… tehnici a căror aplicare necesită pregătire de cel mai înalt nivel… pentru că e în joc viaţa, responsabilitatea…
Studentul la medicină şi apoi rezidentul îşi asumă vicisitudinile unui drum anevoios, îndură şi se abţin de la satisfacţiile cotidiene, pentru că în sine această a
