Termenii insultători şi injurioşi împrumutaţi din alte limbi beneficiază de la bun început de o anumită atenuare: imprecaţia şi insulta sunt agravate de obicei de conotaţiile popular-vulgare ale cuvintelor şi sunt eufe-mizate de opacitatea relativă a termenilor străini.
În ultimii ani, limbajul tinerilor a preluat din engleză un termen depreciativ destul de transparent: retard (substantivul este definit în Concise Oxford Dictionary ca termen peiorativ, cu sensul „persoană handicapată mental"). Cuvântul a intrat în seria foarte bogată a insultelor bazate pe deprecierea calităţilor intelectuale, în care termenilor mai vechi (prost, tâmpit, nerod, netot, neghiob) li se adăugaseră deja împrumuturi din franceză (idiot, cretin, imbecil). În ultimii 20 de ani, chiar handicapat (iniţial termen medical, utilizat şi ca eufemism) a căpătat conotaţii familiar-depreciative. Ca şi originalul său englez, retarde în primul rând un substantiv (masculin) desemnând persoane - „ un retard de bani gata" (gdd.ro), „retarzii care ne distrug maşinile" (clubcorsa.ro) -, parţial omonim cu mai vechiul substantiv neutru retard, împrumut din franceză, intrat în limbajul medical cu sensul „întârziere" (retard psihic, retard de creştere etc.). Există şi un adjectiv retard, tot un împrumut din franceză în limbajele de specialitate, definit în DEX ca specializat pentru medicamente („a cărui acţiune este prelungită prin adăugarea unor substanţe care se resorb lent în organism") şi considerat de DOOM2 (2005) ca invariabil.
Evident, noul substantiv este perceput de vorbitori ca legat de mai vechiul substantiv şi adjectiv retard, de verbul a retarda şi mai ales de participiul retardat, a cărui substantivizare îi produce un sinonim perfect. Retardat este folosit, în afara limbajelor de specialitate, ca termen depreciativ, cu sens lărgit: „care mai înjură pe-aici e un ret
