E atât de cunoscut, de prezent in dezbaterile de natură istorică, socială sau politică, atât de des citat in toate bibliografiile, incât pare că vine el insuşi tocmai din Evul Mediu. Jacques le Goff, unul dintre cei mai mari istoriografi şi medievişti ai secolului XX, pare istorie, deşi, iată, stă incă pe baricadele cercetării şi modifică prezentul inţelegerii noastre*. A debutat in 1956, cu o carte inconturnabilă, "Negustori şi bancheri in Evul Mediu" şi a jalonat a doua jumătate a veacului trecut cu volume monumentale precum "Civilizaţia in Occidentul medieval" (1964), "Pentru un alt Ev Mediu" (1977), "Naşterea Purgatoriului" (1981), "Imaginarul medieval" (1985), sau, in fine, "Un Ev Mediu in imagini" (2000). A dat un nou suflu investigaţiei privind mentalităţile şi antropologia Evului Mediu, a fost coordonator al voluminosului "Dictionnaire de la Nouvelle Histoire" şi a participat la redactarea primului său manual de istorie in 1964.

Când avea 85 de ani (in 2008), in plină criză a subprimelor, a fost intrebat de un vechi discipol şi editor al său, Laurent Theis, dacă banii au avut un rol asemănător in declanşarea crizelor din Evul Mediu. Le Goff s-a lansat intr-o explicaţie savantă, detaliată (şi, nu in ultimul rând, entuziastă) a fenomenului, iar conversaţia a devenit o carte, pe care, iată, tocmai a publicat-o. Eseul său incearcă să explice care a fost rolul banilor in economia, viaţa şi mentalităţile medievale, dar şi felul in care Biserica a apreciat şi a dictat atitudinea pe care creştinii trebuie s-o aibă in raport de bani. Banii, in Evul Mediu, explică el, nu aveau sensul actual, generalizant, de bogăţie. Termenul (l'argent) desemna metalul. Iar moneda (la monnaie), inainte să fie un instrument de schimb, măsura valoarea lucrurilor. In sistemul feudal, folosirea banilor este destul de restrânsă. Bunurile sunt distribuite sub formă de redeven