Primul moment important din cariera lui Andrei Dăscălescu a fost colaborarea, ca asistent de montaj, la filmul lui Francis Ford Copolla, Youth without Youth, urmînd să cîştige succes internaţional cu lungmetrajul Constantin şi Elena, realizat în coproducţie cu Roberto Blatt, director al Chello Multicanal. Povestea bunicilor lui Andrei, care trăiesc într-un sat din Moldova, urmînd un stil tradiţional de viaţă, într-o armonie care ar putea stîrni invidia, a fost recompensată cu prestigiosul First Appearance Award la Festivalul Internaţional de Film Documentar de la Amsterdam, în 2008, filmul făcînd, în continuare, înconjurul lumii, prin selecţia la numeroase festivaluri. Cum s-a născut ideea proiectului Constantin şi Elena şi cine te-a sprijinit în realizarea lui? Filmul s-a născut în 2006, cînd lucram pentru Francis Ford Copolla, ca asistent de montaj şi, cumpărîndu-mi o cameră video, în weekendurile libere de la job, mergeam la bunici şi îi filmam. Cred că am făcut asta de-a lungul a şase luni, de vreo patru-cinci ori, deci aveam deja prinse cîteva momente din anotimpuri diferite ale anului, şi cred că, de fapt, începusem puţin să mă gîndesc că poate ceea ce filmez eu ar merita văzut şi tratat ca un film, dar încă nu mă gîndeam în asemenea mod la el. Cînd am terminat lucrul pentru Copolla, am adus de la bunicii mei cîte o carpetă pentru Copolla şi Walter Murch şi am pus cap la cap un filmuleţ din ceea ce filmasem de-a lungul ultimelor luni, ca să le arăt de unde vine carpeta. Walter Murch a fost cel care a văzut şi mi-a scris că i-a plăcut foarte mult şi că ar trebui să mă gîndesc că am în mînă un film, nişte personaje adorabile şi că am „skills“ de cameraman – pe cele de montaj ar fi trebuit deja să le am, pentru că era ceea ce făcusem la filmul lui Copolla. Astfel, în 2007, am arătat mai multor oameni ceea ce făcusem şi, cam atunci, am realizat că, într-ade