Timp de mai mulţi ani a avut grijă de sănătatea micuţilor din Centrul de Plasament Bistriţa dar şi de pacienţii de pe lista sa de medic de familie

Talentată atât la disciplinele umaniste cât şi la cele reale, Mihaela Mastan nu şi-a dorit neapărat în copilărie să urmeze o carieră în medicină, aşa cum se întâmplă cu mulţi puşti. Mărturiseşte că nici măcar distracţiile copilăriei nu erau acaparate de joaca de-a doctorul. Cariera medicală a fost la început mai mult o dorinţă a familiei decât una personală: „mama şi-ar fi dorit să fac Liceul Sanitar pentru că mi-ar fi oferit o meserie sigură", povesteşte Mihaela. A făcut însă profilul de Matematică-Fizică la „Liviu Rebreanu", de unde şi-a încercat şansa la Medicină. A intrat din prima încercare chiar în 1989. După cei 6 ani de facultate a ajuns prin concurs medic într-un sătuc din apropierea Bistriţei: „În Blăjenii de Jos exista doar un punct sanitar când am ajuns, am luat-o de la zero, însă şi cu ajutorul localnicilor l-am dotat", povesteşte doctoriţa. Apoi s-a mutat în dispensarul din centrul de comună, Şintereag, însă în Blăjeni tot revenea de două ori pe săptămână pentru consultaţii.

A fost doctoriţa orfanilor

Dintre toate categoriile de pacienţii, copiii i-au fost întodeauna cei mai dragi. Aşa că atunci când s-a ivit un post de medic la Centrul de plasament numărul 1 nu a ezitat şi s-a dus la concurs. Experienţa ca medic al micuţilor orfani a fost copleşitoare: de foarte mulţi s-a ataşat pentru totdeauna, însă pentru protecţia lor emoţională şi a ei nu a luat niciodată acasă pe vreunul. Iar balansarea între cerinţele profesionale şi veşnica lipsă de bani a instituţiilor statului dificil de făcut: „ copiii aveau afecţiuni de tot felul, îndeosebi respiratorii, însă nu puteam prescrie ultimele medicamente, pentru că aveam un plafon. Puteam scrie doar ceea ce era mai accesibil, făceam tot ti