Inca de pe vremea salamului cu soia si a gherutelor de pui, a te califica la locul de munca era o tinta abordabila pentru tanarul viitor om al muncii.
"Ma, du-te la liceu sau la profesionala, iar, daca reusesti sa iesi cu 'deploma' la mana, te duci unde te repartizeaza si furi tu meseria. Nu trebuie neaparat sa inveti. Te califici la locul de munca".
Aceste "sfaturi" parintesti ne-au urmarit de-a lungul timpului pe multi dintre noi.
Am plecat la drum cu gandul ca trebuie sa ne luam atestatul si apoi invatam noi pe parcurs. Daca ne luam Bac-ul, poate gasim ceva prin armata sau pe la politie.
Si uite asa ne-am trezit cu diverse calificari in buzunare si nu ne-a venit sa credem ca noi, oamenii cu liceu, nu suntem bagati in seama.
"N-aveti ma si voi pentru mine ceva, acolo, de munca? Sa am si eu un inceput in ceva?" Au fost si sunt intrebari ale multor tineri scoliti si rascoliti in sistemul de invatamant romanesc, adresate prietenilor, rudelor sau pilelor.
Sistemul capitalist romanesc ne-a pus in fata optiunea "daca vrei sa muncesti, atunci du-te unde-o fi". Te duci cu diploma ta de mare maestru in mate-fizica si cu atestat de operator PC la prima benzinarie care ti-a fost recomandata ca loc de munca de catre un prieten. Am liceu, am diplome, sa vezi ce m-asteapta astia cu mierea pe masa.
Intri timid, spui ca ai venit pentru un interviu si ti se spune ca ai nimerit bine. Si la cat de bine ai nimerit, ti se da un mop in mana si ti se spune sa incepi cu prima proba de lucru: spalatul magazinului. "Pai eu am venit pentru postul de gestionar!!", te intrebi uluit, tinand mopul de parca ar fi element al decaderii tale ca pozitie sociala. Dar... postul de gestionar? Nu mai este disponibil? Ba da, dar ce nu stii sa gestionezi un mop?
In timp, incepi sa te obisnuiesti si uiti ca ai avut aer
