Minunile vietii mele
Povestea pe care am trait-o, o traiesc si pe care as vrea sa o cunoasca o lume intreaga incepe asa: acum mai bine de un an de zile, eram intr-o pozitie privilegiata, de top management, a unei companii mari din Romania. Am muncit foarte mult, de-a lungul unei perioade de aproape sapte ani, sa acced treapta cu treapta in ierarhia organizatiei, ocupand mai multe posturi de manager in cadrul ei, avand un obiectiv foarte clar in minte: dezvoltarea personala si profesionala, care sa-mi permita un viitor profesional stralucit. Dar aceasta viata profesionala nu-mi permitea sa mai am timp si de altceva: sa am grija de familia mea, sa ma bucur de viata, sa-mi cresc baietelul ca o mama adevarata, sa citesc o carte, sa merg la teatru, intr-un cuvant, cred ca imi lipsea "poezia" vietii. Aveam o recunoastere profesionala deosebita, avantaje financiare pe care si le-ar dori oricine, dar si probleme pe masura, care ma acaparau permanent si nu ma puteam desprinde de ele, nici dupa incheierea unei zile de lucru. Atunci cand reuseam sa ajung acasa, in cazul cand nu eram plecata in delegatii zile in sir, gandurile mele erau indreptate tot spre problemele de serviciu, telefoanele sunau in nestire, copilul meu, lasat in grija unei bone, cum nu ma vazuse de cateva zile, voia sa ma joc cu el, sa-i acord toata atentia pe care o merita, sotul meu incerca sa comunice cu mine despre problemele familiei, dar eu eram absenta. Eram pierduta undeva, intre doua-trei probleme majore, dar nu de familie, ci strict de serviciu, probleme carora trebuia sa le gasesc solutii urgente, sa iau decizii in termene stricte. Imaginea mea profesionala trebuia sa fie impecabila, fara sa ma gandesc ca restul vietii mele era un dezastru, ca un castel frumos care incet, incet, se naruia, pentru ca nu mai aveam timp de el. Mi-am dat seama tarziu de greseala pe care o faceam zi de zi. In
