Străzile din Bucureşti sunt pline de cântăreţi de ocazie. Oameni cu instrumentele în braţe au umplut străduţele şi pasajele din Capitală. Ei cântă din lipsă de bani sau pur şi simplu de plăcere.

Acordurile de chitară, vioară, mandolină, acordeon sau chiar flaşnetă se aud de departe pe străzile urbei noastre. Muzica cântăreţilor de pe străzi te îmbie, te cheamă, te provoacă să mergi în ritmul muzicii. În spatele fiecărui instrument stă un om micuţ care se uită din când în când la cutiuţa din faţa lui să vadă câţi bani a strâns.

Ei trăiesc de pe o zi pe alta, din mila oamenilor care le salută interpretările la instrumente. Ei sunt „greierii" care ne cântă şi încântă tot anul, indiferent de anotimp.

În pasajul pietonal de la Unirii, cel care uneşte Piaţa Sfântul Gheorghe cu strada Lipscani, îţi cântă un tânăr la chitară, Ilie Ioan (32 de ani). El este acolo în fiecare dimineaţă şi are un repertoriu cu cele mai cunoscute piese folk.

„Văd la fereastra ta târziu", piesă ce aparţine formaţiei Semnal M este prefarata artistului din pasaj, iar acesta o cântă de câte ori are ocazia. Bărbatul îşi face veacul pe aici de zece de ani. „Cânt cam şapte ore pe zi, iar în ceea ce priveşte banii fac cam 30-40 de lei, în zilele bune", spune Ilie.

„Căsuţa noastră" - hit de bulevard

Mai sus pe strada Lipscani, un bătrânel mânuieşte cu grijă arcuşul unei vioare. Stă zgribulit pe un scăunel şi cântă muzică populară sau uşoară. Gheorghe Drăghici, în vârstă de 63 de ani, este din Brezoi şi a venit la Bucureşti să mai câştige un ban, pentru că „pensia este mică, domnişoară".

Lista lui de melodii conţine „Căsuţa noastră" sau „Mândră floare trandafir", dar pensionarul mai cântă şi valsuri. „Am vioara asta de aproape 30 de ani, dar am mai ţinut-o şi în cui. În Bucureşti, nu stau într-un loc anume, mă plimb după bani", a spus el.

Tot