Doamna Denise-Lucie Rosu are apoape 100 de ani. A fost luptatoare in cel de-al doilea razboi mondial si este una din putinele veterane care mai pot marturisi intamplari de atunci. Dar doamnei Rosu nu ii plac amintirile de razboi. Ii plac povestile de iubire. Afectiunea de care a fost inconjurata in casa parintilor sai, dragostea nestinsa care a legat-o de sotul ei, dragul de a se bucura de viata, chiar si acum. La peste 90 de ani, d-na Denise calatoreste prin lume, iese la bere cu prietenele si merge la "jour-uri" fixe, ca sa depene, impreuna, povesti. Lectia ei de viata a fost scrisa pe inima
Zeppelinul din fereastra
Era in dimineata zilei de 29 august 1916. Bucurestenii se pregateau sa infrunte inca o zi din zapuseala sfarsitului de vara. Dinspre marginile orasului, inaintau catre centru negustori care-si strigau marfa in gura mare. Laptari, bragagii, cofetari ambulanti, chivute si jupanese dolofane umpleau strazile cu vorbe colorate si voie buna. De la fereastra bibliotecii unde astepta nerabdator, imbracat in costumul negru cu dungulite, Iosif Mitran, prim procurist la Banca englezeasca din Bucuresti, putea sa vada doar un colt al pietei si un capat al parcului. Era liniste inca in partea aceea a orasului si singurele zgomote pe care putea sa le auda barbatul scund veneau de undeva din adancul casei lui uriase, cu doua nivele, pe care o cumparase de curand. Era un om multumit, afacerile ii mergeau bine, avea o familie linistita si, dupa cum spera, in curand avea sa-si reia calatoriile in strainatate si vacantele la bai, la Ostende si la Karlowy Vari...
"E fetita!", a strigat doctorul, deschizand bucuros usa... Iosif Mitran a mai ramas o vreme in fata ferestrei, ascunzandu-si bucuria, dar si nelinistile care izvorau din ea. I se nascuse primul copil. Apoi s-a intors si-a iesit din biblioteca in pas grabit, fara sa mai vada pe fereastra
