Victor Ponta o să ia tot. O să ia şi localele, o să ia şi preşedinţia. E singurul care riscă acum, care ştie ce trebuie făcut în opoziţie. Care ştie că nu te costă nimic să fii curajos măcar atunci cînd nu eşti la putere. N-am avut niciodată încredere în el, mi s-a părut pînă la sfîrşitul anului trecut un copil penibil de-al lui Năstase. Dar şi-a regăsit un tonus discursiv admirabil. L-a aneantizat pe Antonescu. Crin nu mai există.
Ultimele declaraţii făcute la o reuniune cu tinerii pesedişti au deja şi o fărîmă de autocritică. Curaj a la Băsescu, siguranţa a la Iliescu. E adevărat, sînt doar vorbe. Dar sînt cam singurele vorbe care mai răzbat cu ceva sens dintr-o hărmălaie politică cu multă-multă gargară.
“O să aveţi puterea în 2012 sau 2013 să nu veniţi şi să spuneţi: haideţi să-i dăm pe toţi afară ai PDL-ului, să-i punem pe ai noştri? O să aveţi puterea asta? Eu am văzut cum a fost: până la Congres, toată lumea a vrut să mă susţină ca să nu se mai întâmple ce s-a întâmplat înainte. De atunci încoace toată lumea e pe la mine pe la birou să facem la fel cum a fost înainte, să pun eu de la centru, să-l sprijin pe X contra lui Y. Decizia mea de acum e să nu facem la fel”
Mă întreb ce-or fi înţeles tinerii pesedişti din asta. Măcar au rămas nedumeriţi. Pentru că Ponta a băgat, în buna tradiţie a stîngii, şi ceva mistică apocaliptică despre sistemul care oricum se duce în bot, hah.
“Încercaţi să vă gândiţi o secundă dacă mâine vom fi noi în locul lui Boc, Berceanu, Videanu. Ce am face? Bun, sper că am fura mai puţin. Ăsta e primul lucru, dar nu e suficient. Sistemul oricum funcţionează foarte prost şi oricum se duce în jos. Se duce mai repede dacă eşti incompetent, se duce mai încet dacă, să zic, eşti un pic mai competent şi un pic mai onest. Dar oricum sistemul se duce în jos, nu poţi să-l opreşti pentru că problema e mult mai profundă” (
