În vreme de criză, creativii au o revelaţie. Siliconată din buză şi până-n fund, Albă-ca-Zăpada nu mai vinde, aşa că e nevoie de artileria grea: Baba Cloanţa. În toată splendoarea feţei ei creponate, o întâlnim făcând reclamă la iaurt, la lipici pentru proteze dentare sau la credite ipocare.
Asociere nefericită, nu-i aminteşti de bătrâneţe unuia care se pregăteşte să se înrobească pe trei decenii... Şi vedem băbuţe bălăcindu-se în ligheanul unde nepoţelul disperat suflă bule de jacuzzi, "ca să fii tu fericită", sau rupându-se în figuri pe scenă, lângă un Bittman care prestează utopic şi contra cost, fireşte, "casa ta/ e aici şi ea...".
Prezenţa babei cloanţa în reclame ar trebui, consideră creativii, să ne amuze. Ţine de mentalitatea derbedeului care-şi marchează teritoriul în gaşcă printr-o remarcă de genul "ha, ce mufarină are baba aia!". Acesta este targetul vizat de copywriteri? În cazul spotului la pufuleţii Lotto, derbedeul ar trebui să fie şi uşor retardat, la un IQ peste medie n-are cum să priceapă reclama. Detaliem: spotul începe cu un cadru larg pe o ditai casa, cu mai multe corpuri de clădire şi o scară exterioară în consolă.
În casă, băbuţa stă pe canapea şi-mpleteşte la andrele. Ş-apare el: agariciul care execută o mişcare elicoidală cu arătătorul, înainte de a apăsa butonul soneriei. Îl vedem pe vizor, că de-acolo filmează cameramanul. Spilcuit, cămaşă cu buline, costum negru, buze ţuguiate şi moacă de momârlan. Când sună, rânjeşte larg înspre vizor. Baba aude soneria şi faţa i se schimonoseşte a nedumerire. Semn că nu aştepta pe nimeni. Nici pensia, nici moartea, cu atât mai puţin un gigolo. E deranjată tare din croşetat, se vede după expresia chipului, mască de Halloween.
Regizorul reclamei o lasă în rictusurile ei şi se întoarce la Don Juanul care miroase pe verandă. Trandafirul roşu pe care i-l adusese,
