De 13 ani lucrează în poliţie, din care trei ani i-a petrecut ca şeful Biroului Poliţiei Rutiere din Bistriţa. Crede că oamenii au o imagine eronată asupra poliţiştilor pe care îi consideră, în general, duşmanii şi nu apărătorii lor, aşa cum ar trebui.
Ionel Pop provine dintr-o familie în care chipiul de poliţist a fost ţinut mereu la loc de cinste. „Tatăl meu a fost şi el poliţist, însă, de mic, nu pot să spun că asta a fost visul meu. Nu m-am gândit că o să ajung poliţist, cred m-am format în timp în această direcţie", spune Pop. În adolescenţă, Ionel Pop şi-a descoperit un alt talent: darul de a meşteri tot felul de lucruri şi de a lucra în domeniul tehnic. Opţiunea pentru Politehnică a venit de la sine, ca o împlinire a acestui dar. „În facultate am lucrat la o fabrică, iar după absolvire m-am angajat ca inginer la Mebis, în Bistriţa", îşi aminteşte poliţistul. În 1994, printr-un concurs de circumstanţe şi unul de dosare, Ionel Pop s-a angajat ca poliţişt în Serviciul de Investigare Fraude.
Poliţist şi student la a doua facultate
La doi de când a fost admis în structurile poliţiei, Ionel Pop, s-a gândit că n-ar fi rău să se mai înscrie la o facultate, la Drept. Meseria de poliţist l-a pus în faţa multor provocări şi situaţii care nu l-au lăsat să doarmă noaptea. „Nu e niciodată plăcut să asişti la acidente cu victime. Încerc mereu să nu mă implic sentimental în astfel de situaţii. Cel mai greu în meseria aceasta este să lucrezi cu oamenii: fie că sunt praticipanţii la trafic, fie că sunt colegii mei din subordine. În multe situaţii, după un accident la faţa locului în care nu mi-erau foarte clare detaliile unui accident, reveneam în locul acela pentru a mă lămuri. Astfel de lucruri te influenţează, inevitabil", crede poliţistul. Acesta mai spune că imaginea poliţiştilor nu este conformă cu rolul lor în societate. „Sunt unii părinţi
