In fata geamului de la camera mea este plantat un corcodus avand aproape varsta mea.

An de an, "podoaba capilara" a frumosului arbore are grija ca vara sa nu intre caldura in camera. Am avut privilegiul sa privesc in fiecare primavara cum poposeau fel de fel de turturele pe crengile corcodusului. Era o adevarata onoare pentru mine sa fiu trezita de concertul acestor gingase fapturi, care se straduiau dimineata de dimineata sa ma incante cu vocea lor, balsam pentru suflet.

Anul trecut, tot in aceasta perioada de primavara, vazand cat de mult iubesc turturelele corcodusul, tata s-a hotarat sa "instaleze" pe o creanga, chiar la nivelul geamului meu, un cosulet din paie, in speranta ca vreo turturica va hotari sa se mute acolo; buna idee caci, chiar a doua zi, o pasare dadea tarcoale cosuletului, ce avea sa devina in scurt timp casuta ei. Mai cu teama, mai cu curaj, dupa multe priviri aruncate de la distanta, de pe o alta creanga a corcodusului, turturica s-a hotarat, spre bucuria noastra, sa se mute acolo. Cu inima plina de bucurie ca facusem o fapta buna, o priveam zi de zi cum cara mereu paie in noua ei locuinta, pentru a oferi un culcus cat mai confortabil viitorilor ei copilasi.

Dupa ce a considerat ca totul este pregatit, s-a asezat in cuib si de acolo nu s-a mai miscat vreme de vreo trei saptamani. In tot acest timp era vizitata de logodnicul ei, care avea mereu grija sa o alimenteze cu provizii. Si ce draguti erau, cand stateau amandoi unul langa altul, ea in cuib si el pe creanga, si se priveau minute in sir! Dar degeaba am asteptat sa iasa puii din oua. Intr-o zi, poate din cauza ca vremea devenise ploioasa, turturica si-a luat zborul. Ne-am trezit ca cuibul e gol. Nu stim nici in ziua de azi ce s-a intamplat si care a fost cauza care a determinat-o sa ne paraseasca. In fiecare zi ne rugam sa se intoarca si sa ne bucure cu prezenta ei, dar