Il studiez pe mos Pantalon. Este zbircit, trecut si prin vesca si prin ciur, beteag cam peste tot si fiecare zi de viata este un imens dar de la Dumnezeu. Pe fundal, Sabina se joaca in tacere, facind primii pasi in viata. Am impresia ca visez si, bine asezat intr-un fotoliu vechi, deteriorat rau, dar inca functional, am o stare de beatitudine. Ciresii, visinii, merii, piersicii si prunii au incins o neverosimila hora a florilor si ochiul luceste plin de fericirea clipelor de tihna si delectare. Viata clocoteste si minunile lui Dumnezeu se petrec in pamintul aburind, indemnind la viata nu numai lumea vegetala, ci si cea animala.Pacea devine mai adinca, singele mai fluid, capul doar pare lenes, dar in gaoacea sa neuronii produc meditatii adinci care frizeaza supremul. Nu acord atentie dezordinii din umbrarul meu si devin tolerant cu opera omului, atit de inferioara zamislirilor Creatorului, care ma coplesesc. Sabina, nepotica mea de sase ani si jumatate, imi tine companie, mesterind in liniste niste jucarii si parca nu doreste sa-mi tulbure pacea aceea adinca pe care o traiam din plin. Prezenta micii fiinte imi crea senzatia de plinatate sufleteasca, de implinire si, de ce nu, de resemnare ca ata din mosor se cam termina. Deodata sint atentionat prin zgiltiire. - Bunicu', suna cineva la poarta. Vestea imi cade greu si abia atunci simt avertismentele lui Ulise si Hector, ambii furiosi pe cel care le tulbura si lor linistea. - A, mos Pantalon, spun, ridicindu-ma greoi. Merg tacticos si, desi morocanos, simt placerea de a mai sta la taifas cu mosul. Il intimpin cu o simulare de placere. - Ce bine ca mai treci pe la mine... - Du-te dupa niste pahare si niste gustari. Ce faci, Sabinuta? - Bine, spune fetita nu prea interesata spre conversatie. - Te-ai facut domnisoara. Situatia se schimba si nepotica mea isi arunca superbul sau par pe spate. Din cite vedeam eu, mosul Pantal