E sâmbătă, e foarte dimineaţă pentru mine, chiar şi într-o zi obişnuită. Pentru sâmbătă, însă, e nepermis de matinală ora la care m-am trezit: ceasul arăta numai şase şi zece. Mi-am urmat programul obişnuit: duş, cafea şi laptop şi, deşi regret că irosesc ore de odihnă, uneori un lux!, liniştea sublimă a acestei dimineţi îmi pare să merite viitoare carenţe de somn.

de-aş avea patru dromadere…

Când sunt indecisă, fac liste mentale cu plusuri şi minusuri, argumente pro şi contra, iar raţionalul din mine preia controlul, extrem de lucid. După ce fac listele, trag linie, iar concluziile apar precum hologramele 3D: clare, evidente, te trag de mânecă. Şi abia atunci uneori pot să mă revolt şi să fac nu ceea ce trebuie ci ceea ce simt.

n-aş mai visa hipopotami

Odată am luat o decizie importantă doar în baza primului cântec pornit la-ntâmplare din playlist, fiindcă lista de pe hârtie îmi impunea, logic, tăcut, dar, vai!, atât de implacabil, să plec. Ţin minte şi acum că era Celine Dion – Think twice. Suficient de ironic, artista e canadiană, iar hotărârea pe care o aveam eu de luat era răspunsul la o ofertă de job în Canada. Găsisem extrem de multe argumente pro, iar pe lista contra se lăfăia doar unul: familia şi prietenii. Au trecut opt ani de-atunci şi, deşi uneori mă întreb cum ar fi putut fi, nu mi-am regretat nici o clipă decizia.

eliberat de mamifere

***

Am o listă nouă. „Dacă azi ai cumpăra un cerb, fără frunze n-aş veni la tine”. Ce?! Ăsta nu e un argument.

l-aş tot citi pe-Apollinaire

Ironia de a te trezi cu noaptea-n cap într-o dimineaţă mohorâtă de sâmbătă, cu mintea şi replicile de pe urmă. Ironia de a vrea să ai ceea ce nu-ţi trebuie, de fapt. Cutia mică şi misterioasă de pe cel mai înalt raft, în ciuda faptului că ştii exact ce se află în ea. Şi e urâtă întocmai ca-n poveste mârţoaga cea mai răpciugoasă. Dar, c