"In familia noastra sunt cinci generatii de iconari"
Printre manifestarile organizate inaintea marilor sarbatori crestine, expunerea de icoane si tablouri cu subiect religios se bucura de aprecierea publicului. De ani buni, numele Valeriei Petriu-Radovanu din Brasov este mereu intalnit la astfel de expozitii personale sau de grup, lucrarile ei fiind prezente atat in colectii particulare si muzee din tara, cat si in strainatate. In primele zile ale acestei primaveri, pictorita amatoare de la poalele Tampei a avut amabilitatea sa ne gazduiasca cateva ceasuri, la un ceai iute de ghimbir, pentru a depana povestea pasiunii sale pentru desen si culoare.
- Numele dvs. le e cunoscut cititorilor nostri din paginile de sanatate ale revistei, unde dati sfaturi scolite si competente, garantate de studiile medicale pe care le aveti. Cu pictura religioasa cum v-ati intalnit?
- Am inceput sa pictez icoane in 1982, fara sa fi studiat artele si fara sa cer initial sfatul cuiva, desi in familia mea, tata si strabunicul au fost pictori de icoane. Am pornit la drum doar cu o dorinta imensa de a face ceva frumos, de a putea bucura pe cineva cu rodul pasiunii mele. Imi amintesc ca prima icoana pe care am pictat-o a avut-o ca personaj pe Maica Domnului intristata, alaturi de Iisus rastignit, subiect care m-a impresionat profund, intotdeauna. De altfel, am pictat-o des pe Maica Domnului cu Iisus in brate. Aceasta este o icoana care se poate duce in dar la casa noua, la botez si la nunta. Este o icoana ocrotitoare pentru intreaga familie, in orice moment. E ca o bucurie pe care poti s-o darui cuiva apropiat.
Icoanele din acea vreme au in ele o naivitate induiosatoare, pe care nu o mai am acum, o oarecare stangacie pe care nu o mai pot simti in ceea ce fac, si-mi pare rau pentru acest lucru. Dupa trei decenii de cand pictez icoane am castigat experienta,
