Vaticanul a iertat formaţia «The Beatles» şi le-a plasat albumul «Revolver» în topul produselor muzicale «semi-serioase».
A răzbătut ca o ştire de câteva rânduri pe ultimele coperte ale tabloidelor. Nu e totuşi lipsit de importanţă că Vaticanul a iertat oficial formaţia „The Beatles". Până de curând, cei patru băieţi din Liverpool (chiar şi aşa, doi morţi şi doi vii) reprezentau, din cauza consumului de droguri şi a blasfemiei, „un exemplu de antimorală creştină".
Apoi, „L`Osservatore Romano" le-a dedicat câteva articole elogioase, fireşti. John, Ringo, Paul, George au apărut traversând, regulamentar, pe zebră, la fel ca pe coperta albumului „Abbey Road". Iar „Revolver", albumul-cult lansat în august 1966, a fost urcat de Sfântul Scaun în topul produselor muzicale „semi-serioase" din istorie. Există pe „faţa A" a acestui album un cântec intitulat „Eleanor Rigby". E o melodie care s-a născut special, dacă nu magic. John, Ringo, Paul, George au aşezat fiecare câte un vers până când a ieşit un text scurt, perfect, despre oamenii singuri, oamenii la înmormântarea cărora nu vine nimeni.
Geniul lor, ca orice geniu, a atras şi a divizat. Un critic englez scria că sunt cei mai mari compozitori, după Beethoven. Frank Sinatra, însă, nu îi suporta. Cei patru băieţi săraci din Liverpool, îmbogăţiţi de muzica lor armonioasă până la desăvârşire, chiar şi drogaţi cu LSD, au fost, totuşi, nişte tipi cuminţi.
Epilogul scris la Vatican nu e întâmplător. Oficiosul papal a profitat de cei patruzeci de ani de la destrămarea trupei pentru a nota că formaţia aceasta afurisită nu a fost chiar aşa de rău posedată. „E adevărat că, luaţi pe sus de valul succesului, au luat droguri şi au trăit desfrânat. Ba chiar au spus că sunt mai celebri decât Iisus. Dar ascultându-le muzica, toate astea par îndepărtate şi neimportante. Melodiile lor frumoase, care au schimbat p
