Statisticianul Radu Halus povesteşte că şi la recensământ se încerca umflarea cifrelor, de frica lui Ceauşescu. În 2011, pentru prima dată, vor fi contabilizaţi şi „stranierii”.

S-a stabilit: anul viitor, România intră în inventar. Va fi primul recensământ de la aderarea noastră în Uniunea Europeană, iar cea mai mare provocare pentru experţii în statistică este să afle câţi români lucrează în străinătate. Radu Halus a participat la patru numărători şi are o experienţă de aproape 45 de ani în statistică.

Ar fi avut 50, dacă regimul Ceauşescu nu l-ar fi trecut pe tuşă în 1983 pentru că a avut „impertinenţa” să susţină, conform calculelor demografice, că - în ’90 - România va avea 23 de milioane de locuitori. Greşit - dictatorul visa la 25 de milioane.

Numărătoare sub ochii Securităţii

Primul recensământ la care a participat a fost cel din 1956. Controlat strict de Securitate şi organizat după principiile sovieticilor: „A fost un fel de recensământ muncitoresc. La statistică era un consilier sovietic, care controla toate datele. Doreau să facă revoluţia agrară şi să afle câţi ţărani nu s-au înscris încă în CAP”, îşi aminteşte statisticianul Halus.

Atunci, toate datele se strângeau la Bucureşti, iar prelucrarea se făcea prin intermediul unor cartele perforate la o maşină mecanografică, un fel de „străstrăbunică a calculatorului”.

„Ceauşescu dorea să vadă câte şantiere să deschidă”

Zece ani mai târziu, la următorul recensământ, lucrurile s-au schimbat aproape radical, datele au fost prelucrate electronic. A apărut şi calculatorul, la momentul respectiv al treilea din ţară după cel de la Institutul de Certare Informatică şi cel al Centrului de Calcul al CFR.

„Începuse construirea de blocuri, iar Ceauşescu dorea să vadă câte şantiere trebuie să se deschidă. Atunci scădea populaţia