Socotit un reformator al mişcării olimpice, dar şi un diplomat de excepţie, fostul preşedinte al CIO a încetat din viaţă miercuri, în urma unui stop cardio-respirator. Starea sănătăţii lui Samaranch s-a înrăutăţit mult după apariţia cărţii din care reieşea că a fost agent KGB.

Ca majoritatea celor care au condus o organizaţie mondială, în ultimele decenii, Juan Antonio Samaranch a fost pe cât de admirat, pe atât de criticat. Situaţie absolut normală dacă ne gândim ce transformări profunde, câte convulsii politice, economice şi sociale au zguduit lumea în care trăim în această perioadă.

A adus banii în mişcarea olimpică

Născut în 17 iulie 1920, în Barcelona, într-o familie bogată, marchizul Samaranch a absolvit Şcoala de Comerţ din oraşul catalan, devenind încă din tinereţe membru cu rang înalt al Falangei Tradiţionaliste Spaniole şi al Juntei Ofensive Naţionalist-Sindicalistă. Remarcat la municipalitatea din Barcelona, unde a ocupat postul de consilier pe sport, a fost inclus în guvernul spaniol al lui Franco, în 1967, unde a avut aceleaşi responsabilităţi.

Devenit vicepreşedinte al Comitetului Internaţional Olimpic (CIO), în 1974, a fost ales în fruntea acestuia şase ani mai târziu. În timpul mandatului său, constrâns de realităţile lumii în care trăia, dar îndepărtându-se de idealurile promovate de Pierre de Coubertin, a militat pentru încheierea unor acorduri comerciale prin care - o spun admiratorii şi susţinătorii săi - mişcarea olimpică s-a salvat de la dispariţie. Deciziile sale n-au scăpat însă de critici dure. Nu întâmplător, contestatarii au dat numele „Jocurile Coca-Cola" ediţiei de la Atlanta, din 1996, a întrecerii ce se desfăşoară sub semnul celor cinci cercuri.

Diplomat abil, a reuşit să atenueze efectele boicotului impus de Moscova ediţiei JO din 1984, de la Los Angeles. Şi cum România nu s-a aliniat atunci majorităţii ţăr