Sunt tinere, cu vârste sub 30 de ani, şi au fost diagnosticate cu două afecţiuni care nu au leac: retard psihic sever şi poliartrită reumatoidă juvenilă. În afara suferinţelor legate de diagnostic, cele două sunt victime, anual, ca urmare a deciziilor şi atitudinii comisiilor de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

Circa 3% din populaţia României este alcătuită din persoane cu dizabilităţi, potrivit datelor de anul trecut ale Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap (ANPH). Din acest procent, jumătate sunt încadrate la categoria de handicap accentuat (gradul doi).

Tipurile de handicap sunt : fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.

Încadrarea în grad a persoanelor cu dizabilităţi este făcută, pentru copii, de către comisia pentru protecţia copilului, iar pentru adulţi de către comisiile de evaluare a persoanelor cu handicap.

În baza diagnosticului stabilit de medicul curant, comisiile stabilesc încadrarea în grad a persoanelor suferinde. Gradele de handicap sunt: uşor (IV), mediu (III), accentuat (II) şi grav (I). Totodată, comisiile au obligaţia de a reevalua periodic încadrarea în grad de handicap a persoanelor cu dizabilităţi.

Comisiile sunt cele care dau gardul de handicap definitiv, astfel că persoanele cu dizabilităţi care au un diagnostic ireversibil nu mai sunt nevoite să vină an de an la examinare.

Comisiile de specialitate sunt alcătuite din medici specializaţi în expertiză şi psihologi. Există însă cazuri în care „specialiştii” nu dau certificatul care ar trebui.

Pentru a obţine gradul I cu însoţitor a fost nevoie de proces

Melania B., o tânără de 25 de ani cu domiciliul în Bucureşti, merge an de an la una dintre Comisiile de Evaluare a persoanelor adulte cu handicap pentru examinare. Este diagnosticată cu retard psihic cu tulburare a